Să nu-mi spuneţi că nu mai puteţi dormi noaptea din cauza neintrării în NATO. Că vă visaţi cu Bill Clinton
în mâinile dvs., strâns unite în jurul gâtului său. Ştiu că sunteţi buni, iertători. Şi, în fond, nu a veţi pe cine ierta! Să nu-mi spuneţi că nu mai puteţi întinde dimineaţa untul pe pâine cu gândul la doamna Madeleine Albright. Că de-aici înainte o să vă purtaţi cu cei apropiaţi ca şi când ar fi Chirac şi Kohi. Să nu-mi spuneţi nimic din toate astea,pentru că n-o să vă cred. Ştiu foarte bine că singurul lucru care vă interesează astăzi nu e nici intrara în NATO, nici venirea lui Lucescu la Rapid, nici tatuajul lui Bill Clinton, nici plecarea lui Ţiţi de la Steaua, nici măcar conflictul din PDSR, ca să nu mai vorbim despre dezinteresul pe care-l manifestaţi faţă de ploile din ultima vreme. Luminţa de la capătul tunelului, asta vă interesează. Ea, mica luminţă, la care ne rugăm să se transforme-n far călăuzitor. Ea, mititica, ea pâlpâitoarea, este cea care ne mai dă un rost pe pământul ăsta, cea care ne dă tărie să nu fim înăbuşiţi de reformă-n somn. I se spune simplu “Luminiţa”. E a nimănui şi e a tuturor. De-aia nu poţi să-i spui Luminiţa a lu’ cutare! În numărul următor al ziarului o să-i scriu o scrisoare din partea noastră, a tuturor. Ca să ştie că nu e singură în greaua încercare prin care trece, acolo în curentul de la capătul tunelului.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
