Pana acum o saptamana, Tandarei era un oras, un loc in care nu se intampla nimic. Pana cand au iesit la iveala faptele incredibile ale unor politisti destituiti astazi si cercetati pentru viol in grup. Fascinatia gazetareasca pentru locuri in care nu s-a intamplat nimic s-a transformat intr-o povestire socanta. Si, de fapt, s-a transformat intr-o descoperire a unor fapte si intamplari halucinante despre care n-am fi crezut ca sunt posibile niciodata daca ne-ar fi spus cineva si nu le-am fi scos la iveala. Stateam si ma gandeam cate astfel de fapte au fost ingropate, cate astfel de fapte n-au fost descoperite, cate victime si-ar fi cautat dreptatea fara sa si-o fi gasit vreodata. Un prieten crede si imi spunea cu toata convingerea ca peste tot este asa. Mai ales in locuri in care nu s-a intamplat nimic. E greu de crezut - parca si dezvaluirea noastra era greu de crezut - dar, acum dupa ce am adaugat paranteza asta, nu e imposibil. Nu-mi place sa generalizez, dar cred ca ar trebui sa fim mult mai atenti cu ceea ce se intampla in provincie. De prea multe ori credem ca toate incep si se termina cu Bucuresti. Sigur, toate se fac si se desfac aici, dar, o sa radeti, o sa plangeti, in Romania mai traiesc 20 de milioane de oameni care nu traiesc in Bucuresti. Cu viata lor, cu munca lor, cu problemele, bucuriile si necazurile lor. Uneori, drepturile si libertatile acestor milioane de oameni inseamna mult mai putin decat ar trebui sa reprezinte intr-o democratie mult trambitata. De obicei, din provincie ne intereseaza doar crimele neobisnuite. Incendiile, accidentele de masina groaznice, faptele ciudate, adica nimic din ceea ce inseamna viata oamenilor de acolo, faptele lor. Lipsesc aproape cu desavarsire reportajele din tara, fie ele si despre locuri in care nu s-a intamplat nimic. Mi-e teama ca se intampla mult mai multe decat credem noi, lucruri de care n-avem habar, si bune si rele. Platim pretul ignorantei, al faptului ca reprezentam Capitala, pretul unor granite pe care ni le-am trasat singuri si, o data cu trecerea timpului, am realizat ca nu mai suntem in stare sa le depasim. Intr-o buna zi, trebuie sa fie tare buna, o sa incep sa colind Romania nestiuta, cu locurile ei in care nu se intampla nimic si sa scriu despre ea pana la ultimele picaturi de cerneala si de sange.
