Cred că e a treia zi de când scriu despre dosarele Securităţii, despre informatori. Îmi propusesem ca în perioada Campionatului Mondial să scriu numai despre fotbal. Asta pentru că fotbalul, cel puţin o dată la patru ani, ia în stăpânire lumea. Aşa am crezut că se va întâmpla şi în acest an, aici, în România. Iată, însă, de câteva zile România riscă să se transforme dintr-o ţară de iubitori ai fotbalului într-oţarăde informatori, de securişti. Nu trece o zi fără să aflăm că un nou băiat, de preferinţă parlamentar, care într-o vreme trăită de poeţi şi prozatori de mare valoare se străduie şi ei să contribuie la ceea ce astăzi se numeşte “literatură” informativă de sertar. Aţi vrut literatură de sertar? Aţi vrut! E multă, e foarte multă, n-avem hârtia neceasră publicării ei, n-avem ziare, n-avem spaţiu tipografic pentru a ptuea fi tipărită. Toate aceste lucruri nu fac altceva decât să dovedească, cu prisosinţă, că nu contează atât de mult cine a scris-o, cine a turnat, nici măcar cine o publică prin ziare, ci contează cine are sertarul sau mai bine zis cel la care a ajuns sertarul. E atât de trist că există pericolul ca vorba “tot românul s-a născut turnător!” E atât de trist, parcă în ciuda acestui popor atât de vesel!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
