Toate aceste lucruri se întâmplă lângă noi. Bande înarmate de ţigani tâlhăresc, sechestrează tinere, pe care le pun apoi să se prostitueze, jefuiesc. S-au format adevărate clanuri mafiote în marile oraşe, înarmate până-n dinţi, împărţindu-şi zonele de influenţă, de cele mai multe ori sub ochii autorităţilor. Plini de bani, înzestraţi cu maşini de ultimul tip, ei fac legea, nu le suflă nimeni în ceafă. Şi toate aceste lucruri se întâmplă lângă noi, lângă indiferenţa noastră afişată de zece ai încoace, toate aceste lucruri se întâmplă lângă indiferenţa Poliţiei sau şi cu complicitatea ei. Astfel încât ne-am trezit sufocaţi de clanurile mafiote ale lui “Studentu”, “Duduianu”, “Carabina”. Urmăriri ca-n filme, maşini care omoară oameni pe refugiile de tramvai, împuşcături în plină zi. Iată imagini care au coborât de pe ecranele cinematografelor pe străzile României. Şi toate aceste lucruri se întâmplă lâgă noi, lângă copiii noştri, lângă nepăsarea noastră. Altfel nu se explică de ce a ajuns ţărişoara asta tărâmul pedofililor, ca să nu zic paradisul lor. În fiecare zi auzim că un copil a fost violat şi răsuflăm uşuraţi - îngrozitor! - că n-a fost şi omorât. Şi toate aceste lucruri se întâmplă lângă noi, lângă neputinţa noastră de a mai fi oameni uneori. Cetatea e cucerită de bandiţi, boli şi mizerie, iar loucitorii ei, în faţa acestor drame, se comportă ca şi când ar fi singuri pe lume. Nu mai există o comunitate a cetăţii, există doar devălmăşie şi sentimentul desolidarităţii umane. Suntem singuri şi pierduţi. Salvaţi omenia!