Corneliu Vadim Tudor, candidatul PRM care-l va înfrunta pe Ion Iliescu în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, a devenit ţinta tuturor atacurilor. Chiar el crede că este “vânat, ca un criminal de război, de slugile noii ordini mondiale”. Toată această reacţie, aş putea spune disperată, împotriva lui C.V. Tudor nu face decât să-i crească şansele candidatului PRM pentru confurntarea finală. Dar, înainte de asta, trebuie să comentăm redescoperirea lui Vadim. Acesta, odată ajuns în turul al doilea în lupta pentru Cotroceni, i-a făcut pe foarte mulţi să-şi aducă aminte că există. Ba chiar aş îndrăzni să spun, au părut că află cu mirare că există. De parcă el şi partidul România Mare nu existaseră vreme de aproape zece ani, ci fuseseră inventaţi, se născuseră în noaptea de 26 noiembrie 2000. “Vai de noi, vine ăsta la putere!”, am început să strigăm cu toţii într-un glas, nemaivorbind de Vadim ca acum – acasă, la muncă, peste tot – de la scandalul cu Ron Hartner. Am o veste pentru cei care s-au arătat surprinşi nevoie mare că este posibil ca acesta să vină la putere: C.V. Tudor ne ameninţă cu asta de vreo doi ani încoace, numai că nu l-a luat nimeni în serios. În plus, ultimele sondaje de opinie îi dădeau ca fiind calificat sigur în turul al doilea, fapt care, la vremea respectivă, n-a rezolvat pe nimeni. Toate mesele rotunde organizate în ceasul al doisprezecelea cu scopul de a-l demasca pe C.V. Tudor nu fac altceva, aşa cum spuneam la începutul materialului, decât să-i aducă noi procente. Întâmplări care mă fac să cred că anumite cercuri politice şi nu numai, chiar media, vor ca Vadim să ajungă preşedinte. De ce? Ca să n-ajungă Ion Iliescu!
