Intelectualii de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei propun scoaterea limbii latine din curricula şcolară (prevăzută, oricum, doar într-a opta, şi doar o oră pe săptămnă), din motive numai de ei ştiute. Ȋn plus, vor reducerea numărului orelor de romȃnă de la cinci la patru. Bestial! Deci nici o oră de latină şi o oră mai puţin de romȃnă!
Ȋn plus, vor introducerea unor ore de Educaţie pentru Cetăţenie Democratică, Educaţie Economică (???), Educaţie Interculturală şi Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiei. Whatever that means! Se mai propune reducerea orelor de fizică şi chimie de la două la una. Toate astea se numesc, în accepţia Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, “Inovaţie Curriculară”. Uau, ce tare!
Să nu faci tu o singură oră de latină, în toată viaţa ta, să nu înţelegi de unde vin cuvintele cu care lucrezi toată ziua, să nu ai habar de mari oratori antici, de ştiinţa oratoriei, de desinenţe, măcar să-ţi treacă pe lîngă cap un termen ca “aglutinaţie”, să stai o juma de oră, nu mai mult, să analizezi o frază în latină! Să nu ai cel mai mic contact cu limba-mamă a limbii tale materne! Să nu ştii nimic, dar NIMIC, despre ea!
Există o tîmpenie mai mare?!?
“Inovaţie Curriculară”. Oh. Aceste cuvinte ne doare.
Cît să fii de prost, de lipsit de respect faţă de limba ta maternă, faţă de generaţiile de copii care or să vrea să ştie puţin mai mult decît le propui tu? Cît să fii de lipsit de romȃnitate ca să gîndeşti, doar, aşa ceva?!?
Asta se întîmplă în condiţiile în care, o cercetare recentissimă făcută în Anglia a arătat că studiul, fie el extrem de redus, de o oră pe săptămînă, de latină şi greacă veche dezvoltă capacităţi cognitive, ajutîndu-l pe copil, în mod concret, să înţeleagă mult mai repede un termen nou.
Puţină, foarte puţină greacă veche şi latină studiate în gimnaziu şi liceu, îi învaţă pe copii să “rupă” cuvintele, să-şi dea seama de rădăcina lor, doar folosind cunoştinţe primare de latină şi greacă veche! E demonstrat ştiinţific că dezvoltarea lingvistică ajută la înţelegerea mai rapidă a matematicii şi a altor ştiinţe exacte.
Tehnica decodării cuvintelor nu numai că a lărgit vocabularul copiilor cu prefixe şi sufixe, cele mai multe provenind din latină şi greacă veche, dar i-a ajutat să-şi educe capacitatea de a intui sensul unui cuvînt necunoscut.
Studiul, făcut la Northumbia University, a arătat că şcolarii de şase ani care au noţiuni de limba latină sau greacă veche i-a ajutat să-şi îmbunătăţească abilităţile de lectură. Ȋn mod vizibil ei au arătat o încredere de sine mai mare, în privinţa terminologiilor. Un exemplu simplu, ca “bio” (“viaţă”, în greacă veche) le-a furnizat idei despre termeni ca “biografie” sau “biologie”.
N.B.: Acest lucru a indus în copii un respect crescut faţă de limbi considerate moarte sau demne de dispreţuit!
Dacă propunerea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei va fi concretizată, deci dacă, începînd cu anul şcolar următor, latina o să devină istorie iar număruol orelor de romȃnă o să se reducă, să nu se mire nimeni dacă, în doar cîţiva ani, noi generaţii de analfabeţi, analfabeţii updataţi, or îngroaşe rîndurile feizbucului cu mesajele lor de căcat, scrise într-o romȃnă aproximativă, de a cărei siluire nimănui n-o să-i mai pese.
O să vină şi vremea aia cînd copiii n-or să aibă habar ce-i aia “curriculum vitae”, cum se scrie şi dacă nu cumva e un medicament nou. Şi de ce pana lor se citeşte “sivi”.
Cred că săracu’ Iorgu Iordan se răsuceşte în pămînt!
