Ion, Silvio, Victor şi Petru

În timp ce rândunelele Gunnar Jansson şi Friedrich Konig zboară din partid în partid, din preşedinte în prim-ministru, culegând elementele cu care să "consolideze” cuibul României în Consiliul Europei, membrii PDSR-ului au suflat în cele două lumânări ale tortului aniversar. Tortul, însiropat în cei doi ani, de când a luat fiinţă partidul de guvernământ, cu remanieri guvernamentale, garnisit cu moţiunile Opoziţiei, a fost înghiţit cu tot cu frişca social-demicraţiei, cât ai zice Ion Iliescu. Semn că ce e raportor, ca raportorul trece. La tortul politic al PDSR-ulu se mai adaugă şi extravaganţa magnatului Silvio  Berlusconi, care şi-a permis ca un amant de modă veche să bea şampanie din cizma italică, cu ocazia câştigării alegerilor. Şansele dlui Berlusconi de a trasa atât liniile tactice pe care trebuie să le respecte Florin Răducoiu, cât şi pe cele ale guvernului care se va forma sunt foarte mari. Numai aşa o să-l putem vedea pe primul-ministru Berlusconi lângă dl Nicolae Văcăroiu, în tribuna stadionului din Giuleşti. Pe lângă toate aceste bucurii, dl Victor Surdu trăieşte şi domnia sa una: impresionat de situaţia unui copil din Basarabia, orfan de tată şi cu o situaţie materială precară, preşedintel PDAR a hotărât să-l înfieze. Dl Surdu a mai declarat că, la masa dânsului de la patru guri se va ajunge prin înfiere la zece. Ceea ce înseamnă că liderul agrarian va mai înfia alţi cinci orfani. Cum se împacă asta cu faptul că Petru Lucinskim, ales preşedinte al Parlamentului Moldovei, a declarat că este favorabil adeziunii ţării la CSI? Nimeni, deorece nici măcar Eugen Ionescu, părintele absurdului, nu mai poate răspunde la această întrebare. Înmormântarea marelui dramaturg, care are loc vineri, 1 aprilie, nu este altceva decât un semn că regele teatrului a mai păcălit încă o dată moartea. Bună dimineaţa!