Ion Cristiou şi sticla de şampanie

26 Noi 2002
Ion Cristiou şi sticla de şampanie
Ion Cristoiu este analistul “Jurnalului Naţional”. Domnia sa este gazetarul care, dacă se află într-o mare de oameni ce se deplasează într-o anumită direcţie, se întoarce pe călcâie  şi o ia în direcţia opusă. Dacă aceeaşi mare de oameni s-ar întoarce după domnia sa, atunci Ion Cristoiu ar face stânga împrejur şi ar lua-o în direcţia opusă. Ion Cristoiu nu este în opoziţie cu cineva anume. Ion Cristoiu este în opoziţie cu vremea pe care o parcurge. Ion Cristoiu e în opoziţie cu lumea în care trăieşte. Ion Cristoiu e neapărat pe dos decât restul lumii. Nu e “Gică contra”, cum s-a mai spus, e contra tuturor, e singur împotriva tuturor. Joacă cel mai bine atunci când într-o echipă e doar el, iar în cealaltă e restul lumii. Aşa trebuie citit Ion Cristoiu. Şi, în plus de asta Ion Cristoiu trăieşte două mari nedreptăţi. Este primul ziarist din România condamnat să plătească în urma unui atricol o sumă exorbitantă, 400 de milioane reprezentând daune morale. O altă nedreptate constă în faptul că Ion Cristoiu, făcătorul de gazete, n-are o gazetă a lui.
În articolul său de ieri, referindu-se la discursul lui George Bush la Bucureşti, scrie că “ne-am trezit împinşi către o politică menită a face pe plac Moscovei. O ţară cap de pod către o nouă Rusie înseamnăuna care nu-şi va mai permite ţâfne faţă de imperiul de la Răsărit, nici măcar gesturi de prea mare independentă”. Cu alte cuvinte, Ion Cristoiu spune că intrarea în NATO a României înseamnă, de fapt,  abandonarea noastră de către americani în braţele maicii Rusia.  Şi, dacă nu intram în NATO, ai cui eram, ai cui rămâneam, domnule Ion Cristoiu? În altă ordine de idei, cred că politica secolului XXI nu se mai face cu ţâfnă.
Cât despre independenţa noastră faţă de Rusia, exprimată în gesturi, ce să spun? Că ea s-a manifestat până acum doar prin bancuri sau, cel mai cruajos, vorbind în şoaptă, în barbă?  Poate că am fi căpătat ţâfnă şi gesturi de independenţă alături de Belarus şi Ucraina! Mi-e teamă, domnule Cristoiu, că sticla de şampanie aţi vrut s-o spargeţi dumneavoastră, numai că fundul ei s-a dovedit a fi prea gors. Ca de obicei mergeţi în direcţie opusă, numai că de data asta nici volanul nu e pe paretea cea bună.

Alte stiri din Editorial

Ultima oră