Inima – cutie poştală

În editorialul de la miezul nopţii poţi să te joci cu luna. S-o pui să intre printre rândurile ce le scrii, să se aşeze pe veştile proaste, să le facă mai frumoas. În noaptea ce a trecut, luna n-a avut puterea să se întregească şi aşa, semilună cum era, de ea s-a agăţat ştirea că senatorul Florin Rădulesu-Botică a fost ales vicepreşedinte în Consiliul Europei. Şi pentru a putea aduce sub ochii dvs. priviţi de literele "Jurnalului Naţional” declaraţia dlui Botică, am pus  mâna pe telefon şi l-am căutat la Strasbourg. Formând 00.33.884.12000, vocea mea a ajuns în urechile unui francez ce era la curent cu investirea şi care, cu vorba dulce precum strugurii copţi pe coama unui deal din sudul Franţei, mi-a zis: "Dl Botică a plecat mai devreme. Era fericit pentru el şi România”. Am sunat apoi la hotelul  "Hilton”, acolo unde parlamentarii români mai trăseseră deunăzi. Nu era. În definitiv, dl. Botică nu trebuia neapărat să-şi doarmă visul în lenjeriile hotelului celebrei firme. Chiar dacă ar fi pus capul pe o rogojină, nimenu nu i-ar fi furat bucuria. Aproape de miezul nopţii, la Radio România s-a citit o scrisoare a cărei cutie poştală este inima fiecărui român. Este vorba de scrisoarea lui Ilie Ilaşcu către Prefericitul Teoctist, în care patriotul român mulţumeşte pentru "coletele” de merinde…, gândindu-se la neam şi biserică. "Îmi voi duce crucea până la capăt” – scrie Ilie în scrisoarea către Partiarhul Bisaericii Ortodoxe Române. La adresa expeditorului citim: Puşcăria nr. 1, celula nr. 1.
Bună dimineaţa, Ilie Ilaşcu.