La noi, şi înainte înseamnă înapoi. Când spun unii că “înainte era mai bine”, se referă la un timp trecut. Aşadar, viaţa noastră n-a putut să treacă peste un handicap major: când vorbim de trecut, părem a vorbi de viitor. Sau altfel spus, noi şi când vorbim de viitor tot la trecut ne referim. De asta, şi timpul istoriei noastre vreme de vreo 50 de ani s-a scurs înainte, adică înapoi. Dacă vom fi sinceri până la capăt, şI paşii pe care i-am făcut înainte tot înapoi ne-au adus. E obligatoriu să se umble la vocabularul limbii române. Nu putem să ne ratăm la nesfârşit viitorul din cauza unui singur cuvânt.
Avem de ales între a scoate din vocabular cuvântul înainte şi a inversa între ele sensurile cuvintelor înainte şi înapoi. Sau, şi mai dramatic, schimbată filozofia racului care merge înainte când merge înapoi, cu a noastră care “mergem” înapoi când spunem înainte. Of, Doamne!