Când am auzit, pe la începutul anilor '90, că Nadia a pozat în lenjerie intimă, m-a durut. Nadia era pentru România nu numai o sportivă excepţională, un simbol! Nadia era pentru noi şi un fel de zână. Şi atunci era de neconceput ca zâna cea bună să se dezbrace – fie şi numai în lenjerie intimă - pentru nu ştiu ce reclamă oarecare. Doar faptul că abia fugise din România şi, mă găndeam eu, îi era greu printre străini m-a făcut să îmi mai treacă oarecum supărarea. Cred că, dacă Nadia ar fi pozat atunci cum au pozat acum cele trei gimnaste pentru revista japoneză, s-ar fi rupt ceva definitiv în mine. Norocul meu că n-a făcut-o. Timpul ne-a demonstrat că-n primii ani după revoluţie nu eram pregătiţi pentru nimic. Pentru nimic altceva decât ceea ce trăisem în anii grei şi cenuşii de comunism.
Mai târziu, prin 1999, când Corina Ungureanu a pozat goală petnru “Playboy”, gestul ei mi-a atras atenţia şi nimic mai mult. M-a revoltat zelul celor care îi luau apărarea doar pentru că reprezentau interesele revistei. Mi s-au părut mai credibili cei care erau împotriva gestului Corinei Ungureanu de a poza goală, fie şi doar pentru că erau sinceri. Astăzi, când Lavinia Miloşovici, Corina Ungureanu şi Claudia Presecan au pozat goale pentru o revistă japoneză, n-am nici un sentiment. A reacţionat în mine doar instinctul de gazetar şi atât. N-am fost revoltat, n-am avut nici sentimentul de milă, n-am avut nici un sentiment, nici o reacţie. Ba, mint! Am tresărit la frumuseţea Laviniei Miloşovici. Atât.
P.S. Mă întreb ce-aş simţi dacă ar fi făcut acelaşi lucru astăzi Nadia Comăneci.
