Îmi regret demnitatea

12 Dec 1997
Îmi regret demnitatea
Guvernul fusese remaniat. Scăpaseră, cu toţii de obsesia care ne subjugase aprape două luni de zile. Cu noii miniştri, tehnocraţi, Guvernul luase din nou aer şi ne aştetpam cu toţii să se ocupe de reformă. Într-o singură zi liniştea Exeuctivului s-a dus dracului. A apărut această scrisoare semnată  şi de trei minştri care l-a pus pe Victor Cirobea într-o situaţie penibilă. În loc să iasă bărbăteşte din ea, în loc să dea cu pumnul în masă şi să-i demită pe cei trei, Victor Cirobea a găsit de cuviinţă că e bine să-i trimită pe aceştia în faţa poporului petntru a-şi exprima regreul. “Regret, regret, regret”, regrete “externe” de o zi, asta au exprimat cei trei miniştri monarhişti de la răsărit. Dintr-o dată, coroana regelui s-a piedut în ceaţă, era şi parcă nu era, se topea şi parcă nu se topea, monarhia îi făcea cu ochiul republicii, republica-i dădea un bobârnac monarhiei, regele  îl înghioldea pe preşedinte, preşedintele îi dădea pe miniştrii monarhişti pe mâna primului ministru. Nu pot să înţeleg de ce Gavrilescu, Botez şi Caramitru, s-au cramponat de funcţiile lor şi n-au avut curaj până la capăt, renunŢând de bună voie la scaunele ministeriale. Nu poţi să te declari monarhist doar în somn, iar dimineaţa, când te trezeşti în Guvern, să fii republican. Încă mai aveţi timp, domnilor miniştri, să arătaţi că în România demnitatea nu face obiectu lunei negocieri.

Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ

Alte stiri din Editorial

Ultima oră