Dacă această remainiere a fost una de fond sau una de imagine, vom vedea. Cert ese că ea s-a făcut şi noii miniştri par a fi, după primele declaraţii pe care le-au făcut, cât se poate de bine intenţionaţi. Nu am obiceiul să văd totul în negru – cam asta e culoarea în care trăim – şi de aceea spun că dacă Dăianu, Marga, Şerbănescu, Ioenscu, Bruckner vor fi lăsaţi să-şi facă treaba, se poate vorbi în treacăt de luminţa de la capătul tunelului. Doar atât, se va putea vorbi. Dar bine ar fi să nu se vorbească. Să se termine cu luminiţele, cu realizările de plan, cu bătutul pumnului în piept şi să se treacă la treabă. La fel să se termine cu “dezastruoasa moştenire”, nu mai ţine să dai vina pe Opoziţie la nesfârşit. Aşadar, cred că puţin optimism n-ar strica, dar un optimism care trebuie să-i facă pe cei ce se află astăzi la putere să înţeleagă că e o ultimă şansă pe care dacă o vor pierde, va fi vai şi amar de capul lor şi… mai ales de al nostru. Răbdarea populaţiei are şi ea o limită care şi aşa a fost depăşită. Nici nu vreau să mă gândesc ce se poate întâmpla dacă Guvernul îşi va pierde iarăşi timpul prin şedinţe maraton în care să se discute rolul cailor verzi pe pereţi în societatea românească. Să sperăm că premierul Ciorbea va şti de-acum înainte să dea cu pumnul în masă, cu condiţia să facă acest lucru de sus în jos, nu de jos în sus!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
