La început a fost Stolojan, de data asta n-a plîns, Băsescu a fost tare şi el, amîndurora le-au jucat lacrimile-n ochi, dar nu i-a văzut nimeni, cert e că Stolojan a fost primul care şi-a depus mandatul de premier desemnat, deschizînd astfel lista Guvernului demisionarilor, dar în acel moment nimic nu părea a deranja tihna instalată în sînul, dar mai ales în burţile coaliţiei ocupate cu jumările, piftiile şi caltaboşii Sărbătorilor de Iarnă, vă amintiţi, desigur, întîlnirea de la Foişorul din Sinaia, cînd membrii Cabinetului au socializat ignorînd presa cu o scîrbă care nu putea fi înlăturată decît cu zeamă de varză, aşa că povestea cu Vulpea n-a fost anunţată de nimeni şi nimic, generalul Gabriel Oprea fiind a doua victimă a coaliţiei şi, de fapt, a războiului, cînd mai rece, cînd mai cald, cînd mai văzut, cînd mai nevăzut dintre preşedintele Traian Băsescu şi Partidul Social Democrat, ceea ce arată că această coaliţie şi acest Guvern, de fapt, nu sînt altceva decît suma intereselor partidelor care au ajuns la putere, un Guvern cu un premier care conduce Cabinetul care-i dă numele doar cu numele, spuneţi-mi un ministru asupra căruia Boc Emil are vreo putere, miniştrii sînt fie ai lui Băsescu, fie ai PSD-ului, pardon, ai lui Geoană sau baronilor de pe ici, de pe colo, de prin punctele esenţiale ale ţării, alţii sînt ai serviciilor care sînt ale lui Băsescu, astfel vom fi obligaţi să asistăm în continuare la tot felul de jocuri de culise, de urzeli, comploturi, lovituri date prin faţă şi pe la spate, bătălii mai mari sau mai mici pe bucăţi mai mici sau mai mari de caşcaval, avem aşadar parte de un Guvern Boc Emil care e Guvernul oricui, numai al României nu-i…