Guest şi poporul

Ambasadorul SUA la Bucureşti, Michael Guest, le-a vorbit românilor despre corupţie. Despre corupţia din România. A vorbit sincer, clar şi direct.
Discursul său a fost făcut şi a subliniat acest lucru şi-n calitatea sa de prieten al României şi, pe deasupra, de îndrăgostit de aceasta. Domnia sa a spus ceea ce ştie toată lumea. A spus ceea ce scriu şi ziarele zi de zi. A spus ceea ce ştiu atât guvernanţii, cât şi parlamentarii. Discursul său putea fi rostit la fel de bine de preşedintele României, primul-ministru sau vocea Opoziţiei. Cu toate astea, doar rostit de ambasadorul Americii la Bucureşti, discursul a făcut cea mai multă vâlvă, deschizând prima pagină a ziarelor de ieri.
“Ştiu ce se întămplă în România şi este o ruşine pentru această ţară!” Dacă o spuneam noi, nu emoţionam pe nimeni. Spunând-o el, ne-a afăcut să ne simţim puţin ruşinaţi cu toţii. Bineînţeles că s-au găsit unii să spună că şi-n America e corupţie! Asta e problema noastră? Da, avem şi noi o problemă: să ne comparăm de dimineaţa până seara cu America. Hai să fim serioşi şi să mai citim o dată discursul lui Michael Guest. Iar celor care şuşotesc pe la colţuri, întrebându-se “Ce vine ăsta să ne spună nouă?”, le fac o recomandare devenită celebră pe aici: ciocu' mic! Luaţi de citiţi: “Adevărul e că nu există o explicaţie: corupţia nu este nici de centru-stânga, nici de centru-dreapta. Corupţia ţine de lăcomie.Ţine de acei indivizi cărora le pasă mai mult de ei, de poziţiile pe care le ocupă şi de prietenii lor, decât le pasă de justiţie, de dreptate sau de ţara lor. Pentru ei, politica nu contează. Ei vor folosi acel partid politic care le va conveni. Ei vor face coadă la uşa acelui partid care se află la putere sau, dacă nu sunt la putere, ei vor apela la cei care le vor promova interesele”.