Parcă nu se mai întâmplă nimic bun înţaraasta. Toate relele, toate necazurile, toate bolile sunt atrase aici. Trebuie să cauţi cu săptămâilie să găseşti o faptă bună, o împlinire, o realizare. Viaţa politică este plină de scandaluri, viaţa economică este încă la reanimare, traiul oamenilor pâlpâie de la o zi la alta. Nu ştiu, poate că există şi lucruri bune, care, probabil, nu se văd, fiind înecate de toată mizeria din jur. Auzim în fiecare ai de secte ucigaşe, violatotri, generaţii fără viitor, greve ale foamei, furturi, tâlhării, traficanţi de stupefiante, corupţi. Cred că am ajuns în situaţia să ne fie dor de un gest demult uitat; un tânăr să ajute o bătrânică să treacă strada. Iată o ştire care în lumea de astăzi poate fi senzaţională, putând să o punem fără teamă pe pagina întâi a unui ziar. Sau, la fel de bine, în prima pagină poate să apară cu litere de-o şchioapă: “Un om a plantat un pom”. Întrebarea este nu dacă punând astfel de “evenimente” pe prima pagină a unui cotidian cazi în ridicol, ci dacă se mai întâmplă în România astfel de lucruri. Avem nevoie, mai mult ca niciodată, de asemenea gesturi. Într-o lume bolnavă cred că acestea ar fi primele semne că mai există o şansă, că încă mai putem să ajungem să trăim într-o lume normală.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
