Fratele preotului

Doamna Zoe Petre a avut şi mai are probleme cu fratele unui preot. “Fratele” a avut prima întâlnire cu doamna Zoe Petre în vara anului de graţie 1989. “În vara anului 1989 – povesteşte «fratele» - am susţinut examen de admitere la Facultatea de Istorie din Bucureşti. Am fost declarat respins, lucrările fiindu-mi depunctate sever, cu circa trei puncte, atât la Istorie, cât şi la Filosofie. Pentru că nedreptatea era atât de evidentă, am contestat rezultatul. Contestaţia mi-a fost «judecată» de doamna Zoe Petre. Sigură pe ea, venind la discuţia cu mine fără ca măcar să aducă lucrările scrise, Zoe Petre m-a expediat scurt şi cu un cinism care mă urmăreşte şi azi, m-a somat să nu mai insist, pentru că am probleme «de dosar» (între altele, fratele meu era preot).  În 1989, Zoe Petre era deci executantul cinic şi zelos al politicii de cadre comuniste! (După Revoluţie mi-am luat de la secretariatul facultăţii dosarul. Speriaţi probabil de «evenimente», cadriştii nu mai apucaseră să şteargă menţiunea care contase în respingerea mea: “Frate preot”)”. O povestioară cu doamna Zoe Petre, astăzi consilier prezidenţial, mâna dreaptă a lui Emil Constantinescu, şi cu fratele unui preot, o povestioară care pentru unii înseamnă mult iar pe alţii îi poate pune pe gânduri. Ar fi fost simplu, şi noi credem că aşa ar fi fost corect, să nu mai răscolim trecutul oamenilor ca să vedem ce-au făcut ei înainte de '89. Numai că, în acest caz, “fratele preotului” pune câteva probleme foarte grave, care nu s-au dezbătut deloc în societatea românească. Cei care au venit la putere se consideră anticomunişti. Ei, vezi Doamne, n-au avut nici o legătură cu trecutul comunist al patriei, ei merită să fie cocoţaţi pe scaunele puterii, au acest drept moral. Lururile nu stau deloc aşa. Preşedintele Constantinescu însuşi e un fost comunist, un fost secretar al Partidului Comunist Român, ca să luăm exemplul cel mai notoriu al actualei puteri. În plus de asta, şi aici e marea diversiune, domnul Constantinescu şi partidele care l-au adus la putere  îi acuză pe  ceilalţi că ar fi foşti comunişti. Tupeul lor n-are margini, numindu-se de-acum ruşine. Ba, mai mult, un lider ţărănist a avut într-o zi neinspiraţia să spună că aceia care au venit în partidul lor şi-au ispăşit păcatele! Ce spui, Franz? Nu vreţi, alde matale, să luaţi spre purificare şi capii lumii interlope? Fratele preotului este Valerian Stan, cunoscut de-acum de opinia publică din România ca fiind un om cu coloană vertebrală, neacceptând compromisuri, lucru care l-a şi adus în postura de a fi dat afară din Guvern, şi nu numai. Domnii care au ajuns la putere fluturând “punctul 8 de la Timişoara”, domnul Emil Constantinescu, doamna Zoe Petre, trebuie să termine a arăta cu degetul şi a-i acuza pe alţii ca fiind foşti comunişti. N-au dreptul moral să facă asta, tocmai ei, la fel de foşti comunişti. Să fluturi “punctul 8 de la Timişoara” cu carnetul roşu de partid în buzunar, iată exemplul neurşinării supreme!