Inventarul furculiței

Aici, în zona centrală a Capitalei unui stat oarecare, aici, pe străduța cu nume de om, se taie bilete la marele spectacol. E anunțat de ceva vreme, se așteaptă închiderea urnelor pentru a se declara oficial casa închisă, se caută voluntari pentru strângerea gunoaielor care vor rămâne pe trotuar, se plătește mai bine ca la particulari bârfitul, iar datul din coate se anunță a fi nelipsit de la masa bogată care se pare, pe surse, că se va întinde imediat după reprezentație.

Fabricile de scobitori au anunțat stoc epuizat, iar transmisiunile tv sunt deja programate, la oră de vârf, atunci când se coboară de obicei mortul în groapă sau se votează o moțiune în Parlament. Depinde de horoscop. Aici, pe lumea cu mii de capete în jos, senzaționalul va coborî printre noi, muritorii, pentru a ne face cadou, la promoție, un strop de celebritate, bine asezonat cu un praf de mucegai și cu o ploaie de regrete, cât să țină peste iarnă, când temperaturile se anunță la fel de neprietenoase ca oamenii.

Aici, la domiciliul cuminte al unor oameni care s-au declarat uniți consensual, se încropesc aranjamente florale din iarba mormintelor celebre, că doar aceasta este floarea cea mai rară din anul în curs, consemnată și în zodiacul chinezesc și în palma țigăncii care vinde viitor la semafor, aici, pe catafalcul marii curiozități, sunt așteptați oameni de toate vârstele, ca la circ, cu toții nerăbdători să cunoască, să citească, să vadă nemaiîntâlnitul cu proprii ochișori și să facă poze cu blitz de aproape.

Aici, pe lumea cu susul în sus, spectacolul stă să înceapă, gata, s-au dat toate biletele, au apărut și micii întreprinzători la colțul străzii, unii vând la suprapreț peisajul din jur, alții cerșesc și țâțâie din măsele, unii se prefac detașați, dar se uită discret către intrare, alții aplaudă entuziast intrarea în scenă a protagoniștilor. Aici, la răscruce de a-vânturi, capetele amorțesc pe soclu, dar nimeni nu observă.

Începe evenimentul. E breaking news, desigur. Peste tot, mai puțin la o televiziune care a împărțit ecranul între marele spectacol și zăngănitul de cătușe de la o instituție. Se aprind luminile pe scenă. Publicul aplaudă. Delir. Exclusivitate. Reprezentație cu casa închisă. Zece minute mai târziu, sala se golește. Spectacolul s-a încheiat. Toți par fericiți. Își dau cu părerea, înghesuindu-se către ieșire. Ar putea avea subiect de discuție o săptămână de acum înainte.

A fost, cu adevărat, un mare eveniment! „Inventarul furculiței” se joacă numai o dată pe oră și noi am prins bilete??? Extraordinar! Bannerul care ținea sus numele sponsorilor cade. Cortina, la fel. N-are nimic. Și în apartamentul/casa/curtea/orașul/județul/țara/lumea de alături e ceva spectacol. Or mai fi locuri?