Echipa de poeţi a Croaţiei a crezut un moment că poate să treacă de nemţi, o echipă de mecanici sau, ca să nu supăr pe nimeni, o echipă de ingineri. În timp ce jucătorii croaţi încercau să scrie poeme pe gazonul englezesc, germanii cu nişte tabulare de paişpe striveau condeiele acestor brazilieni ai Europei. Croaţii, ca nişte jucători de pus în ramă ce sunt, au pozat 90 de minute, lăsându-i pe coechipierii lui Klinsmann să-şi facă doar poza de final, cea care, de fapt, i-a calificat în seminfinale. Spuneţi şi dumneavoastră dacă e drept fotbalul ăsta? Ce a arătat Germania la campionatul ăsta în afară de ochii albaştri şi părul blond? Nimic! Tot aşa, mi-e ciudă pe această echipă a Franţei care ajutată de şansă până-n Ghana şi înapoi, iată, a ajuns în semifinale.
Şi dacă-i întrebi cum au făcut nici ei nu ştiu. Eu când aud chesia aia – că în nu ştiu câte meciuri consecutive francezii n-au suferit înfrângerea - îmi vine să mă urc pe Turnul Eiffel şi să sar în capul lui Aiem Jacquet. Dacă, printr-o întâmplare, Doamne fereşte, câştigă francezii Campionatul European, mă refugiez în munţi şi dau de mâncare la caprele negre. Spuneţi-mi mie cu ce a fost mai prejos echipa Spaniei decât Anglia, Germania sau Franţa? Păi vedeţi că n-aveţi ce să-mi răspundeţi şi când te gândeşti că echipa Croaţiei pleacă acasă îţi vine să schimbi programul şi să te uiţi la un meci de fotbal american. Am zis! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
