Punem etichete. Cumparam etichete. Judecam etichete. Suntem etichete. Nu mai are nimeni timp sa vada ce sta in spatele chipurilor, culorilor, in spatele sclipiciului si machiajului. Nu mai are nimeni rabdare sa afle cate ceva despre continutul lucrurilor pe care le vede, le cumpara sau le judeca. Societatea de consum devoreaza pe banda rulanta tot ceea ce inseamna imagine. Oamenii sunt priviti ca niste etichete si trebuie consumati repede, termenul lor de garantie este scurt. La fel ca la alimentele de baza. In curand tehnologia va permite ca fetele oamenilor sa fie inlocuite cu un cod de bare. Sa nu mai oboseasca nimeni sa priveasca si sa suporte nu stiu ce zambet sau nu stiu care grimasa. Coduri de bare fara ochi. Cine mai are timp sa se uite in ochii celui cu care vorbeste? Cine mai este tentat sa interpreteze nu stiu ce miscare a sprancenelor? Ne asteapta depersonalizarea totala! Dezumanizarea s-a instalat de ceva vreme, grupa sangvina va fi luata din eticheta, buletinele si pasapoartele vor disparea si, dupa cum se misca secolul asta, nici numerele nu se simt prea bine. Vor disparea si numele, prenumele si poreclele, certificatele de nastere vor deveni exponate de muzeu, iar noi vom ajunge cu totii niste coduri de bare. N-o sa avem de ce sa ne plangem prea tare, tehnologia nu poate fi ipocrita si tine pasul cu realitatea. Vom fi, asadar, ceea ce ne consideram unii pe ceilalti. In fond, superficialitatea noastra de a privi oamenii, de a-i judeca sumar, de a le pune etichete fara sa-i cunoastem ne rasplateste pe deplin. Flerul, instinctul de supravietuire sau de orice fel vor fi inlocuite cu niste aparate care sa recunoasca si sa bibaie in functie de genele codului de bare. Si-intr-un tarziu, cand nu va mai putea sa fie nimic de facut, cand resemnarea va fi fost pana si ea etichetata, amprentata si codata cu bare, inima se va auzi batand in piept atat de simplu si de nemuritor: bip-bip...