Era ieşirilor în stradă

Românii nu vor mai ieşi în stradă când tricolorii o să mai câştige un meci cum a fost cel cu Anglia, de exemplu.  ŞI cred asta pentru că luni seara, pe Otopeni, la sosirea echipei naţionale de fotbal a României, echipă care tocmai reuşise pentru prima dată performanţa de a ajunge în sferturile de finală ale unui Campionat European, s-au aflat 50 de suporteri. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă fotbaliştii români ajungeau acasă după faza grupelor. Probabil că erau aşteptaţi cu pietre la aeroport, după care erau hărţuiţi pe străzile Bucureştilor. A, dacă România ar fi ajuns în finală şi-o pierdea la loviturile de la 11 metri, poate că atunci, poate, se găseau 100 de rătăciţi care să-i aştepte la aeroport. Pentru că deja ne-am obişnuit cu izbânzile, au intrat încotidian calificările în sferturi de finală! Pe români, de acum înainte nu-i va mai scoate pe străzi decât câştigarea unui titlu mondial sau, în lipsa acestuia, unul european. ŞI când te gândeşti că lumea a ieşit în stradă şi după egalul cu Germania. Alte vremuri, alţi oameni? Să fi devenit românii ingraţi peste noapte? Sau s-or fi săturat de atâta bucurie adusă de fotbaliştii români? Aş fi pus pariu, dar n-a fost să fie, că şi dacă am fi bătut Italia tot n-am mai fi ieşti în stradă. Aşteptăm cuminţi seimfinala, finala, şI dacă băieţii ar fi jucat bine, dacă reuşeam să batem la două goluri diferenţă, este posibil ca pieţele din marile oraşe să fi înregistrat ceva mişcări de personal. S-a încheiat, destul de trist, o eră pentru România: era ieşirilor în stradă după o victorie a tricolorilor noştri. Urmează o eră mai lungă şI mai apăsătoare, mai neagră: era trăirilor din faţa televizorului.