Fie că îl doare sau nu, românul este obişnuit să se lege la cap.Camaşa aş caracteriza eu dezbaterea de ieri de la Senat a Legii fondului funciar. Actuala coaliţie guvrnamentală, dincolo de promisiuile de mult uitate din timpul campaniei electorale, şi-a făcut un obicei în a dezbate legi despre care s-a ferit să aducă vorba. Să amintim aici de Legea învăţămăntului ori cea a caselor naţionalizate sau Legea fondului funciar. Demult, din istorie, pământul a fost iubirea oricui, mai ales a ţăranului român. Că au fost alţii care au dorit să acapareze mai mult decât li se întinde plapuma, asta nu mai este o problemă socială, cât mai ales una politică. După cum era de aşteptat, legea fondului funciar nu putea să nu dea naştere la patimi, la dorinţe încătuşate vreme de 50 de ani în sufletul unora sau altora. De câtăva vreme, legea asta a fost ca un spin introdus în sânul coaliţiei. După ce PD s-a opus (şi bine făcea) erstituirii terenurilor în limia a 50 de ha, partidul lui Petre Roman a aplecat urechea la mai venerabilili ţărănişti creştin-democraţi şi a acceptat ideea. Că o asemenea gândire nu corespunde doctrinei social-democrate pe care o propagă PD cum şi pe unde mai poate, nu mai contează că, deh, electoraul român vede multe, puţine cunoaşte şi iartă uşor. Însă PDSR nu a putut suporta compromisul jocului politic şi a decis că e mai bine să părăsească sala. Părtaş sau nu la hărţuiala asupra terenurilor, PDSR se gândeşte şi la Legea învăţămăntului pregătind azi chiar primul său miting din istoria sa de partid de opoziţie.
Dezbaterea asupra legii fondului funciar devine chiar o culme a ironiei: în timp ce aproape de şapte luni nici un membru al actualului Guvern nu a adus în discuţie ceva serios pentru agricultură, deodată în toiul verii, când altădată era toiul campaniei ageicole, vine coaliţia să împartă pământul. De fapt, într-o sesiune extraordinară trebuia să se discute ceva. Chiar dacă cu acest ceva – pământul – nu este de glumit.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
