După Fănel Păvălache a urmat Dinculescu şi apoi Mitrache. Probabil că următorul caz se va termina în 'escu. Nu de altceva, dar românul s-a născut poet, iar povestea şpăgii pe plaiurile mioritice se poate scrie foarte bine şi în rimă. Dar pe la noi, băgăm de seamă, nu se poate scrie fără şampanie şi caviar. Pesemne ştiţi că în cazul judecării falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor, magistraţii s-au abţinut. Până la urmă, ei vor fi traşi din căciulă pentru a judeca acest caz. Cică s-ar fi ajuns la acest caz pentru că, aflu şi eu din ziar, la vila lui Fănel Păvălache se dădeau nişte petreceri de la care nu lipseau, pe lângă şampanie şi caviar, nici frumuseţe de judecători de la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti. O fi bine, o fi rău? Păi, e bine că era prezent caviarul, da' nu e prea bine că era prezent judecătorul! Nu că ar fi ilegal! Dar de aici înainte, ca învăţătură de minte pentru judecători, la întâlnirea cu şampania şi caviarul, aceştia trebuie să facă ochii mari să vadă dacă nu cumva prin preajmă nu e şi un Păvălache. Fie că e vorba de Fanel, Gigel sau cum l-o mai chema. Problema lor nu e nici şampania, şi nici măcar caviarul. Problema lor e Fănel! Domnu' Fănel. Şi-n definitiv de unde aveau ei să ghicească - Mama Omida a murit – că Fănel o să aibă ghinion în viaţă? Nu fiţi absurzi. Justiţia merge mai departe. Cu sau fără Fănel. Cu sau fără caviar. Dar musai cu şampanie! Dreptate să fie.
