Condamnarea generalilor Stănculescu şi Chiţac la 15 ani de închisoare se vrea a fi rezolvarea “Dosarului Timişoara”. Adică, pentru reprimarea Revoluţiei de la Timişoara se fac vinovaţi cei doi. Şi atât. Nu mai intru aici în amănuntele acestui caz, poate cu altă ocazie, însă “rezolvarea” acestuia ne spune că regimul Constantinescu are de gând să definitiveze, cu ajutorul Justiţiei, pe bandă rulantă, dosarele rămase nerezolvate până acum. Pentru că domnul preşedinte a promis, şi nu e frumos, nu-i aşa, să nu se ţină de cuvânt. Ceea ce nu s-a făcut în trei ani şi jumătate să se facă acum, repede, repede. Să se îndeplinească pentru tovarăşul secretar general producţia de soare, Justiţia să se măsoare, ca în cazul sfeclei de zahăr, în kilograme la hectar. Repede, repede, domnilor judecători, mai e puţin şi începe campania electorală oficială şi, uite, dosarul cu mineriada din '90 nu e gata – aici o puteţi rezolva repede, îi mai daţi lui Miron Cozma 10-15 ani - “Dosarul Ţigareta”, la fel, daţi-i bătaie că deja Truţulescu s-a plictisit, “Dosarul Revoluţiei din Bucureşti” trebuie repede terminat şi el. Aveam nevoie, şi simţeam atât de tare lipsa, de o justiţie pe bandă rulantă, aveam nevoie ca marile dosare a junse în Justiţie din '89 încoace să aducă în faţa opiniei publice doi-trei ţapi ispăşitori pentru a-i închide definitiv gura. Să nu se mai spună că-n România adevărul şi dreptatea sunt de negăsit! Bine ai venit “dreptate” pe bandă rulantă!
