Draga Tara, M-am hotarat sa fiu de vanzare. De fapt, vreau sa-mi vand sufletul pentru a putea supravietui.
Ma numesc Sulina. Am trecut de mult de prima tinerete. As putea spune ca sunt intre doua varste, daca nu m-ar trada atat de tare trecerea timpului. Am fost candva frumoasa, fericita, infloritoare chiar. N-as vrea sa fiu lipsita de modestie, dar a fost o vreme cand Europa statea la picioarele mele. Mi-au facut curte domni dintre cei mai nobili, celebritati ale lumii si ale momentului, printi si regi. Am cunoscut marirea, m-am lasat sedusa, m-am lasat iubita.
Poate ca nu ti-as fi scris niciodata aceasta scrisoare daca mi-as fi pierdut demnitatea intre timp. Pentru ca tocmai ea m-a indemnat sa fac acest gest, poate ultimul dinaintea sinuciderii. Nu, nu vreau sa fiu patetica, asa cum nu vreau sa starnesc mila cuiva.
Draga Tara, aceasta scrisoare este scrisoarea disperarii. Saracia, nevoile si cele aproape cinci mii de suflete care depind deopotriva de viata si existenta mea, toate acestea ma fac sa vin cu aceasta scrisoare care poate fi si un anunt de mare si sfasietoare publicitate.
Draga Tara, m-am hotarat sa fiu de vanzare. De fapt, vreau sa-mi vand sufletul pentru a putea supravietui. "Doamna nobila, vand suflet contra supravietuire!" Stiu, suna atat de dezolant pentru trecutul meu glorios, pentru amintirile mele fabuloase transformate toate in durere si nefericire.
Draga Tara, dupa marirea traita la inceputul unui secol si decaderea de la inceputul altuia stau si ma intreb daca mai intereseaza pe cineva ideea de Romania Mare. Stiu, intrebarea poate parea defaimatoare asa cum stiu ca vechile tinuturi romanesti vor, tanjesc sa se intoarca acasa, dar ce ne facem cu tinuturile nimanui, asa cum am devenit eu? Ce sa facem cu vechile tinuturi, daca noi nu suntem in stare sa avem grija, ba chiar suntem total dezinteresati de tinuturile noastre, multe dintre ele, asa cum spuneam, devenite ale nimanui?
Draga Tara, disperarea ma pune in situatia, aidoma bolnavului de ciuma, sa cer amputarea mea de la trupul tarii mama... Plec pentru prima si ultima data din bratele Marii si Dunarii, totodata am ales nemarginirea...
Sulina, 27 iunie 2004
