Dor de opoziţie

Cu toate că înmormântarea a devenit o simplă amintire, ţărăniştii se încăpăţânează să se bată pe colivă. Spectacolul oferit de ei ar fi spumos dacă n-ar fi trist. La felul în care s-au comportat ostilităţile la ultimul Comitet Naţional de Conducere, îi credem în stare să mai îngroape încă o dată mortul, după ce, bineînţeles, i-au profanat mormântul. Partidul, se vede treaba, n-are linişte nici aşa mort, după cum n-a prea avut nici viu. Totuşi, e de salutat iniţiativa actualei conduceri, în frunte cu Marga, de a scăpa de ţărăniştii dalmaţieni, Radu Sârbu şi Ioan Mureşean. Reîntoarcerea lui Victor Ciorbea în partid şI instalarea lui într-o funcţie de conducere seamănă cu aşezarea unei bomboane pe colivă. Oricum, sentimentul că scriind despre PNŢCD îţi pierzi timpul spune totul despre acest partid. Liberalii, salvaţi ca prin minune – Stolojan ştie de ce – de la înec, au început anul acesta cu ambiţii mari. Aşa cum numai Valeriu Stoica, noul preşedinte, poate să aibă. Protocoul semnat cu PDSR a dat impresia electoratului că liberalii vor fi un partid de opoziţie constructivă, şI o perioadă de timp chiar aşa au stat lucrurile. Până când Valeriu Stoica, devenit naţionalist peste noapte a rupt de ochii lumii protocolul cu PDSR. Ai fi zis că din momentul ăla PNL a devenit un partid care ştie ce vrea. Nttt! N-aţi ghicit! PNL pare mai degrabă un partid care-şi caută locul în Opoziţie, dar nu prea-l găseşte. Sentimentul pe care ţi-l dau e că, aflându-se în Opoziţie, nu prea ştiu încotro s-o ia, cu ce se mănâncă asta. Cu mămăligă sau cu fulgi cu tot? Pe stomacul gol sau seara înainte de culcare? Nici măcar poetul descoperit recent, Valeriu Stoica, nu prea ştie încotro s-o ia, cu toate că de obicei le ştie pe toate. Mai puţin faptul că a ataca Guvernul nu înseană neapărat că faci opoziţie. Partidul România e prea imprevizibil pentru comentariul nostru. În orice caz, până-n prezent, a demonstrat că nu e un simplu partid de manevră-n Parlament, iar când are ceva de spus o face. ŞI nu oricum, ci prin vot. Partidul Democrat, încălecat de Băsescu de la primărie, de-abia ş-a mai domolit tensiunile interne. Cel puţin pentru o perioadă. Ce va urma, o să vedem de-aici înainte. Despre povestea de dragoste cu năbădăi dintre PDSR şI UDMR, în ziarul de mâine.