Ditamai Rusia, în frunte cu preşedintele său Boris Elţîn, a fos pusă pe jar de acest om care nu vrea nimic altceva decât independeţa ţării sale. Nu e nici un chichirez aici şi nouă, ăştia de pe malul Dâmboviţei, obişnuiţi să luptăm doar pentru independenţa pipotei, gestul lui Djohar ne lasă indiferenţi. Căutat de serviciile secrete ruse şi-n mişcările de cazacioc, Dudaiev şi-a trăit viaţa între două bombe, ascunzându-se în casele compatrioţilor săi. Nici moartea fiului său, căzut în luptă, nu l-a făcut să cedeze. Nu îi era frică decât de „Creator” aşa cum îi plăcea chiar lui să spună. Reuşita lui Elţîn la Preşedinţia Rusiei stătea în situaţia din Cecenia, stătea în Djohar Dudaiev. Liderul cecen era visat la Kremlin mai ceva decât votca Raspuntin, Insomniile lui Elţîn nu se trăgeau nici de la problema NATO, nici de la majorarea pensiilor, nici de la Clinton, nici de la FMI, ci de la Djohar Dudaiev. Respiraţia lui Dudaiev devenise pentru Elţîn crivăţul de patru anotimpuri al Rusiei. Acum, când agenţiile de presă anunţă că Djohar Dudaiev ar fi murit, Boris Elţîn poate răsulfa liniştit. Un preşedinte a murit, un altul se va naşte. Dinte pentru dinte, preşedinte pentru preşedinte. Bună dimineaţa!
