Scena publică românească a devenit extrem de snesibilă în ultima perioadă. După scandalurile Puwak şi Beuran, mijloacele de informare în masă au devenit mult mai deschise, mai puţin circumspecte, la fel şi fel de bombe aruncate pe piaţă. Sunt mulţi oficiali care cred că cele două scandaluri au fost premeditate şi, de aici, încrâncenarea Guvernului şi a partidului de guvernământ de a-i susţine pe cei doi. Din nefericire pentru cei care cred că au fost puse la cale cine ştie ce scenarii împotriva celor doi, cred că lucrurile n-au stat deloc aşa. Şi, să presupunem ca posibilă această variantă, presa ar fi relatat la fel cele două cazuri. Şi mai cred că pentru Guvern şi PSD trebuie să primeze faptele, şi nu interpretarea lor. Nu ştiu cât de mult a fost afectată imaginea Cabinetului Năstase în urma acestor scandaluri, dar ştiu că cei doi miniştri măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, ar terbui să renunţe la funcţie. Chiar dacă, presupunând prin absurd că n-ar avea nici o vină, tot ar fi trebuit să facă acest lucru. Pentru că până la urmă sunt mai importante Guvernul, imaginea şi credibilitatea sa decât cramponarea în nişte funcţii.
Şi ca să mă întotrc de unde am plecat, cele două scandaluri şi, practic, nerezolvarea lor vor afecta Guvernul mai ales de acum înainte. De ce? Pentru că se pretează!
