Până în 1989, mi i–am imaginat pe americani în fel și chip. Îmi păreau niște supraoameni, curajoși și harnici, invincibili și drepți. Nu citisem mare lucru despre ei, însă filmele făcute în laboratoarele de diversiune ale Hollywood-ului mă fascinaseră pur și simplu. Cea mai teribilă armă propagandistică, dar cine avea atâta inteligență să observe amănuntul cu pricina ? Privește și nu cerceta ! era deviza sub care mă extaziam inocent în primele mele decenii de viață, vreo două la număr. America trebuie să fie Raiul pe pământ, îmi repetam la culcare. Iar Dumnezeu s-a milostivit cu mine și m-a trimis dincolo de ocean, vreo cinci săptămâni, într-un schimb de experiență. Pe naiba schimb, căci ce mare experiență aveam eu la 32 de ani ?! Acolo, în „Lumea Nouă”, realitatea nu prea semăna cu închipuirile mele și din acel moment spiritul critic a scos capul. Am început să mă îndoiesc, să râcâi cu unghiile sclipiciul de la suprafața lucrurilor și să caut mai adânc, să înțeleg.
Cu vremea, m-am dumirit, dezmeticirea n-a durat cine știe cât, însă nu mă încumet să exclam, aidoma unui personaj din Balanța lui Guță Băieșu: „Bă, cel mai prost om de pe lume e americanu`. El crede că tot ce zboară se mănâncă.” M-am străduit să mă așez între idolatria practicată de unii și ura exersată tot mai fățiș de alții. Bunăoară, mă amuză clișeul propagandistic că „americanul tipic din zilele noastre este simultan un naționalist (crede în existența unei națiuni americane care are un rol special de jucat în istorie), un capitalist adept al pieței libere (crede că competiția deschisă și urmărirea propriului interes sunt cele mai bune căi de a crea o societate prosperă) și un umanist liberal (crede că oamenii au fost înzestrați de creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile).” (1)
Ceva mai nuanțat, un compatriot de-al nostru nota (2) că „o componentă a americanului e brutalitatea, o vigoare și o promptitudine comune cu sălbaticul, moștenire a aventurierilor, în sens pozitiv, din care s-a născut, subliniată de condițiile aspre ale unui început de viață nouă luată de la zero.Formidabila istorie - și realizările acestui popor – legată și de o dinamică asemănătoare taifunului.”
Încerc să păstrez un echilibru, să nu mă las copleșit de emoții, de prejudecăți, dar nu-mi iese mereu. Cum sunt americanii? Dificil și complex răspuns. Ca să vă lămuriți, vă spun o poveste, pesemne adevărată, pomenită de Yuval Noah Harari. Cică Neil Armstrong și Buzz Aldrin, în lunile premergătoare expediției lor, se antrenau în deșertul Nevada, parcă, acolo unde mai trăiau comunități de indigeni americani. Ei bine, într-una din zile, astronauții se întâlnesc cu un indian bătrân care îi întreabă ce caută acolo. La aflarea motivului, bărbatul îi roagă să transmită din partea tribului său un mesaj pentru lunatici. Așa că rostește ceva, o înșiruire de vorbe imposibil de priceput, pe care cosmonauții o repetă până ce o învață pe de rost. „Ce înseamnă ?” vor să afle cei doi. „O, nu pot să vă zic. E un secret pe care doar tribul nostru și spiritele de pe Lună au voie să-l știe”, le răspunde enigmaticul băștinaș. Întorși la bază, intrușii se duc direct la traducătorul care stăpânea graiul străin și îi cer să-i lămurească. Acesta râde în hohote, apoi risipește misterul frazei pe care cosmonauții o memoraseră ca niște școlari silitori. Ei bine, mesajul deslușit suna așa: „Să nu credeți un cuvânt din ce vă spun oamenii ăștia. Au venit ca să vă fure pământurile.”
Așa că, de câte ori îi văd și-i ascult pe alde Klem, ori citesc mesajele pe care ni le transmit oficialii de la Casa Albă, îmi vin în minte vorbele bătrânului indian. Și mă îngrijorez dintr-odată. Să n-avem și noi soarta bieților indieni...
[1] Sapiens. Scurta istorie a omenirii.
De ce nu Homo sapiens ? Simplu, homo e o particulă cu o veche și bogată conotație peiorativă, iar Yuval Noah Harari s-a ferit, din motive personale, s-o alăture titlului. Best-seller-ul jurnalului New York Times este, în defintiv, o broșură mediocră, pe care numai iubitorii de hamburger și hot-dog o pot considera captivantă, provocatoare. Un manual perfid de manipulare întru propășirea imperiului global cu origini americane.
[1] Alexandru Mironescu, Admirabila Tăcere
Marian Nazat (wwww.mariannazat.ro)
