Se apropie Sărbătorile de Iarnă. A fost Ziua Naţională a României, urmează zilele care vor consemna trecerea celor 14 (paisprezece) ani de la Revoluţie, bineînţeles, cu scandalul de rigoare. Aţi observat că fiecare zi importantă pentru noi românii, se lasă cu câte un scandal? Şi dacă nu reuşeşte scandalul, există destui care fac eforturi susţinute, se dau de ceasul morţii ca să ne convingă exact contrariul. Şi cum scandalul e în mintea lor necontenit, nu de puţine ori reuşesc să-i facă şi pe alţii să creadă că scandalul a existat: că toată ţara l-a văzut şi... vai de capul nostru.
Am sentimentul, poate e doar în mintea mea, că în timp ce ţările din Vest fac din luna decembrie o lună de pregătiri pentru Crăciun, o lună plină de lumină, cadouri şi bucurii, noi ţinem cu tot dinadinsul s-o transformăm într-o lună a scandalului. În loc să scoatem la suprafaţă tot ce avem mai frumos în noi, să gândim pozitiv, să ne bucurăm de sărbătorile care or să vină, dimpotrivă ies la suprafaţă oboseala, sărăcia, neîmplinirile, răutate. Parcă punem în această lună şi mai tare în evidenţă cenuşiul în care trăim în fiecare zi.
Nu e nimeni absurd să creadă că ne putem da peste cap şi dintr-o dată, dintr-o Românie săracă şi tristă putem face o Românie bogată şi fericită. Dar putem încerca măcar să ne schimbăm noi, să fim altfel în acestă lună.
Hai ca măcar acum, în cea de-a douăsprezecea lună, să luăm doar partea frumoasă şi bună a lucrurilor, partea lor luminoasă, să luăm partea plină a paharului, că şi aşa o vedem aproape tot anul pe cea goală...
