Pe scena politică, Partidul Alternativa României este o pată de culoare, nici decum aruncată la întâmplare. Manifestarea sa pe scena politică nu a fost deloc una de complezenţă. Deşi este considerat un partid mic ancorat la căruţa CDR, PAR a reuşit să se menţină în prim-plan prin atitudinile sale de Gică-contra faţă de acţiunile partenerilor. Pe vremea când dl. Ciorbea prezida Guvernul României şi reprezenta PNŢCD, PAR, aflat în coaliţie cu ţărăniştii, dar nefiind la gvuernare, ataca violent activitatea premierului şi a CDR. De aceea, pe liderii PAR ce se întâmplă pe scena politică, dar mai ales în culisele ei, nu-i lasă indiferenţi. Auzind ei cum că stânga se chinuieşte în afacerea unei coaliţii, şi-au pus mintea la contribuţie şi s-au gândit la înfiinţarea unui pol de dreapta pentru a contrabalansa scena aplecată spre stânga. Ba mai mult chiar, cei care “PAR-ează” sub cupola CDR tot ce are iz de inconsecvenţă, au invitat Convenţia să devină o formaţiune de dreapta. Întrebarea care şi-o pune electoratul, sau ce a mai rămas din el, este unde se situează de fapt: la dreapta dreptei sau la stânga ei? Omul Varujan Vosganian ni l-a descris în puţine cuvinte şi pe omul de dreapta: romn, tânăr, opţiune pentru capitalism. Decizia PAR vine ca dopul la sticlă. Abia după opt ani scena politică are de toate: are stânga-stângă, are centru-stânga, are centru, are centru-dreapta şi are şi dreapta-dreapta. Păcat însă că, atunci când este vorba de electorat, tochitura oferită românilor nu mai ţine seama de doctrină.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
