Dacă furi un ou, ţi se spune hoţ. Dacă furi un bou, ţi se spune hoţ. Dacă furi când eşti pus să furi, ţi se spune hoţ. Dacă furi o pâine, ţi se spune hoţ. Dacă furi o Biblie, ţi se spune hoţ. Dacă furi o hartă din cui, ţi se spune hoţ. Dacă furi pământul de la sânul patriei-mumă, nu ţi se spune nimic, pentru că se supără superputerea. Dacă furi un steag, ţi se spune hoţ. Nu contează ce simţi. Nu contează că plăcuţele bilingve ţi-au secat sufletul. Nu contează că aşa ai simţit. Ai aceeaşi soartă ca şi deţinuţii de drept comun. Simţi mirosul de carceră ca şi criminali, violatorii sau agresorii de orice fel. Dacă furi un ziar, te numeşti hoţ. Dacă furi pentru a mânca, se numeşte hoţie şi nu sărăcie. Dacă furi pentru români, se numeşte naţionalism şi extremism. Nimeni nu te întreabă de ce sau pentru ce. Dacă un prefect fură, nu i se spune hoţ, pentru că este demnitar. Dacă un parlmentar fură, nu i se poate face nimic pentru că are imunitate. Dacă furi din sufletul unui om ţi se spune hoţ. Dacă furi o inimă, trebuie să mori de ruşine pentru că ai primit stigmatul de hoţ. Dacă furi pentru a da la alţii, ţi se spune haiduc. Sau erou. S-a furat un steag românesc. Oare s-a furat el cu adevărat?
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
