Cu sufletul împăcat

“De ce cei mici trebuie să sufere pentru greşelile celor mari?”, se întreabă, cu o maturitate dezarmantă, Andreea Răducanu, în cadrul conferinţei de presă oarganizate după ce rămăsese definitivă decizia de a i se retrage medalia de aur. În cuvinte simple, dar pline de emoţie, Andreea a explicat întregii lumi că se simte nevionvată, cu sufletul împăcat, pentru că n-a făcut altceva decât să ia o pastilă contra răcelii. Auzţi şi dvs.: un copil, pentru că Andreea este un copil fără copilărie, spune că are sufletul împăcat după ce i-a fost smulsă de la gât medalia de aur! E absolut cutremurător cum înţelege o fetiţă, un copil, să treacă peste o încercare atât de grea. Fie şi numai pentru asta Andreea merită medalia de aur! Oficialii Comitetului Olimpic Internaţional au vrut să dea o lecţie, dar, din  păcate pentru lumea sportului, au primit una! Tocmai de la copilul căruia i-au călcat sufletul în picioare! Un suflet, nu-mi iese din minte declaraţia Andreei, totuşi împăcat. Exigenţa, corectitudinea afişate de CIO nu sunt altceva decât nişte baloane frumos colorate lansate în văzul lumii! Da, recunosc, scriu cu sufletul aceste rânduri, dar asta nu mă împiedică să fiu de acord cu faptul că doctorul Oană este vinovat. Dar dacă tot vorbim de exigenţă şi de măsurile draconice luate de organizatori, de corectitudine şi precizie, cum se explică  milgramele de urină apărute în plus, de la 62 mg la 80 mg, în eprubeta cu proba de urină recoltată de la Andreea? Cine a mai făcut pipi - iertată să-mi fie expresia -încă 18 mg peste  urina Andreei? Să fi făcut pipi pe ei tocmai membrii din Comisia medicală a CIO, membrii din Comitetul Executiv al CIO? Aşa se pare!
Sufletul împăcat al Andreei este noua noastră medalie de aur. Ne-o punem la gât şi ascultăm încă o dată Imnul României!