Nu stiu prin ce imprejurare acest personaj decupat parca din benzile desenate a ajuns ministrul Sanatatii. Probabil ca prin acelasi gen de imprejurare nefericita prin care tarisoara asta a ajuns pe mainile atator nepriceputi, neispraviti sau neterminati. Ministrul Nicolaescu poate sa-si gaseasca linistit locul intr-una din categoriile mai devreme enuntate. Acest personaj, mai nefericit chiar decat imprejurarea care l-a adus in fotoliul de ministru, ne-a obisnuit in ultimii ani, fie ca a fost in opozitie, fie ca a fost la putere, cu nenumarate lectii de demagogie fonfaita, din postura de trompeta a PNL. Nici nu pusese bine piciorul in Ministerul Sanatatii si era deja in razboi cu toata lumea medicala, de la farmacisti la doctori, de la directorii de spitale pana la moasele comunale. Motivul este foarte simplu: demagogul cu freza lui de Balanel vede tot sistemul de Sanatate prin niste ochelari de cal-contabil. Domnia-sa penibila si superficiala, ingamfata si superioara le-a vorbit de la inceput doctorilor de parca erau niste negri pe plantatia lui de analfabet politic. Neobisnuiti cu un astfel de tupeu venit de la un fel de mascarici asa-zis liberal, medicii au dat un pas inapoi, ca in fata unui caz neobisnuit. Incet-incet, vazand despre cine e vorba, cu ce fel de pacient au de-a face, au inceput sa-i puna diagnosticul: tupeu cu deviatie grava de comportament! Lucru care l-a enervat cumplit pe contabilul mortii ajuns sef la Sanatate, facandu-l sa se poarte ca si cand sistemul era un fel de mosie a stramosilor sai. Baiatul acesta, cu un tupeu bazat pe nimic, a avut nerusinarea sa vorbeasca de profit intr-un sistem, cel al Sanatatii, care a fost batjocorit de statul roman, sistematic, vreme de saisprezece ani. Adica tocmai de cel al carui reprezentant este acest nefericit al sortii care se joaca alba-neagra cu Sanatatea, atat cat a ramas, unei tari intregi. Contabilul nostru vrea sa rentabilizeze moartea. Sa scoata profit din ea. In bilantul lui contabil, contabilul mortii si-a propus sa scada mortii din vii ca la o scadere oarecare si sa aiba un ce profit. Liberalul din el nu e interesat de boala, suferinta si moarte, pentru ca, pur si simplu, in bugetul sau de venituri si cheltuieli ele nu exista. Nici macar viata, care pentru contabilul mortii e un fel de cheltuiala inutila si deci nu poate fi bugetata. Si uite asa intelegem ca acest nefericit contabil al mortii este pana la urma chiar moartea sistemului sanitar. Multa sanatate, contabil al mortii!
