Cineva spunea că referendumul pentru Constituie şi, practic, votarea Constituţiei înseamnă evenimentul politic al anului. Poate că aşa este. Şi, mai mult decât atât, îndrăznesc să spun că anii care vin ne vor spune că evenimentul de la sfârşitul săptămânii trecute e mult mai important decât credem noi astăzi. În orice caz, e un semnal foarte important pentru Europa şi un pas asemenea pentru noi.
Ceea ce m-a surprins în legătură cu acest eveniment este felul în care anumiţi lideri politici dar şi ai societţii civile, au atacat, da, aţi citit bine, referendumul şi “Constitţia”. Şi înainte de 18, 19 octombrie, şi-n timpul desfăşurări votului, şi după. Sincer nu văd vreo justificare importantă în afară de faptul că acest referendum a fost organizat de PSD în calitatea sa de partid de guvernământ.
S-a tot spus că participarea la vot a fost slabă, de aici o întreagă serie de acuzaţii clasei politice, în general, şi la adresa PSD, în particular. Slabă în comparaţie cu ce? Sociologul Alin Teodorescu, şeful IMAS, care nu mai are nevoie de nici o prezentare când vine vorba de alegeri, referendum, tot ce înseamnă vot, declara într-un interviu acordat “Revistei 22” săptămâna trecută că publicul votant în România înseamnă 10 milioane de oameni din 17 milioane potenţial. Or, prezenţa la votarea Constituţiei a circa 9 milioane de oameni, în condiţile în care campania a durat 30 de zile, înseamnă o prezenţă foarte bună, aş spune chiar neaşteptată. Neaşteptată pentru că oamenii au votat ideea de Constituţie europeană fără să cunoască prea biune conţinutul acesteia.
Mă întorc de unde am plecat şi spun că votarea noii Constituţii este un succes mare pentru România şi cetăţenii săi în perspectiva integrăriii noastre în Uniunea Europeană.
În altă ordine de idei, doar în continuarea aceleiaşi linii de integrare după încheierea acordului cu FMI, votarea Constituţiei, vin demisiile celor trei miniştri, Beuran, Puwak şi Mihăilescu. Dar despre asta în ziarul de mâine!
