În fiecare an, de 22 decembrie, în loc să aflăm câte ceva despre ceea ce s-a întâmplat în acele zile fierbinţi ale lui ’89 avem parte de artificii. Se pare că numai doreşte nimeni să se afle adevărul. Conducătorii noştri dragi îşi aduc aminte că a avut loc o Revoluţie învăluită în mister doar în preajma comemorării: “la un an de la Revoluţie”, “la doi ani de la Revoluţie”, “La doi ani de la Revoluţie”. ş.a.m.d. Şi atunci, când îşi aduc aminte, încep să folosească artificiile, pocnitorile buhaiul. Grupul de colindători este format în fiecare an din preşedinţi, generali, procurori, ziarişti. Toţi vin şi bat la poarta poporului român, promiţând că o să spună adevărul despre ceea ce s-a întâmpla în decembrie ’89. Poporul, ce să facă, deschide şi, în locul adevărului, primeşte din partea colindătorilor un cântec, o floare, o fumigenă. Adevărul? Care adevăr? Despre Revoluţia din decemrnie ’89? Care Revoluţie? La anu’ şi la mulţi ani! Sau, mai bine spus, şi la anu’ tot aşa! Bai băieţi, ia lăsaţi voi spectacolele de sunete şi lumină şi apucaţi-vă serios de treabă dacă nu doriţi să vă pierdeţi şi bruma de credibilitate pe care o mai aveţi!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
