Clonele suferintei

La sfârşitul unui regim, faptele grave intră-n derizoriu. Un om a murit de foame, căzând din picioare, în plină stradă! Ei, şi? În sistemul sanitar, cadrele medicale nu mai pot trăi dacă nu li se indexează salariile! Şi, care-i problema? Fapte care pe la începutul lui ’97, odată cu instalarea noii coaliţii la putere, ar fi ridiat o ţară întreabgă în picioare, astăzi nu mai emoţionează pe nimeni, nu mai interesează pe nimeni. Nici măcar pe cei care ar trebui să intervină, pe cei cărora le revine sarcina să rezolve aceste probleme. Hoţiile de tot felul se ţin lanţ, oamenii care caută cu disperare ajutorul semenilor sunt cu sutele de mii, guvernanţii iau hotărâri în dispreţul legii, schimbându-le a doua zi fără să se sinchisească de cineva! E foarte rău, în loc de bine toate aceste lucruri devin o realitate permanentă, lumea s-a obşinuit cu ele şi nu mai reacţionează. La sfârşitul unui rgim, faptele grave nu mai sunt observate de nimeni, devenind lucruri comune. La sfârşitul unui regim, ţara e atât de bolnavă, că n-o mai doare nimic. Nici morfina nu mai face pe cineva să tresară. Ne-am obişnuit cu toate releleşi bolile lumii, devenind imuni la toate neorocirile care se abat asupra noastră. Stau şi mă  întreb ce ne-ar mai putea trezi din această baltă de neputinţă şi mizerie, din acest somn al delăsării şi complicităţii, al laşităţii şi sărăciei, al promiscuităţii şi cangrenei. Unde se termină ştergerea identităţii noastre, când vom trăi din nou iluzia orgoliului, când nu ne vom mai lăsa călcaţi în picioare fără să crâcnim, unde  începe noul nostru regim de supravieţuire? Şi, mai ales, unde vom ajunge dacă nimic din ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu ne mai impresionează, nu ne mai interesază? Suntem pe cale de a deveni clonele suferinţei. Fără nume, fără habar, fără paşaport. Doar nişte întruchipări comune ale suferinţei. Şi, pentru că suntem în pragul integrării în Uniunea Europeană, în NATO, în pragul unui nou mileniu, e musai să avem zâmbetul pe buze. Ca la grădina zoologică, eventual. Zâmbiţi vă rog! Urmează secolul XXI! Zâmbiţi, vă rog! Urmează mileniul trei!