Circ si strategie

Criza politică din România continuă. Spectacolul desfăşurat de trei săptămâni încoace în faţa unei ţări întregi este complet. În fiecare zi războiul dintre democraţi şi restul coaliţiei scoate la iveală procedee noi de luptă. La început a fost  calomnia, un război pe viaţă şi pe moarte al limbii, al limbajului. S-a trecut apoi la chichiţe legate de codul muncii, onoarei şi bunelor maniere. A lipsit, ce-i drept, dansul. Dansul propriu-zis, cu ring, muzică şi parteneri, altfel băieţii au dansat, ba chiar au făcut balet, au mers pe poante, au făcut şpagatul, totul degenerând la un moment dar în cea mai firească şi mai neaoşă cotonogeală. Chiar s-au făcut ameninţări care se refereau la gioale, la ruperea oaselor. Ca până la urmă foştii parteneri de coaliţie să treacă la chestiuni legate de constituţie.  Un fel de joc de glezne, dacă-mi permiteţi, după ce văzurăţi şi dumneavoastră că dumnealor nu le-a lipsit prea mult să-şi dea unii altora cu capul în gură. De-aia zic, prin urmare, că spectacolul dat de babiucii şi miluiţii noştri a fost total. Păcat, mare păcat pentru ei, că milioanele de spectatori n-au prea râs, ba, dimpotrivă. Şi zău că ar fi râs bieţii oameni, însă le-a fost frică, pe praful  ăsta să nu râda ca proştii. Trezindu-se că pentru tot circuitul ăsta, până la urmă vor plăti tot ei. Şi din nefericire, lucrurile chiar aşa stau: nota de plată - încă nu s-a tras linie -, şi aşa destul de încărcată, o vom plăti cu toţii. Coaliţia e moartă-n coteţ, poporul e trist, noroc că au apărut urzicile. Se pregăteşte să apară ştevia o dată cu strategia pe termen mediu a integrării europene...