Ştirea a fost reluată cu obstinaţie de mass-media: “<Washington Times> nu ştie cine este preşedintele României”. Potrivit ediţiei de ieri a cotidianului american, ce alocă un articol turneului pe care preşedintele George W. Bush îl va face cu ocazia Summit-ului de la Praga, acesta va ajunge şi-n România, unde-l va întâlni pe preşedintele român Emil Constantinescu. Sunt mulţi care s-au urcat pe gard de supărare. “Cum domnule, spun ei, americanii ăştia au pretenţi şi nu ştiu cine e preşedintele României!” În primul rând, americanii îşi permit orice cam cu oricine de pe globul ăsta. În al doilea rând, americanii ăştia înseamnă un ziar, şi nu o oficialitate a Executivului american. În al treilea rând, pretenţioşii, orgolioşii care sutnem ar trebui să fim mai înţelegători cu lumea, chiar cu cei care greşesc faţă de noi. Dacă lucrul ăsta s-ar fi întâmplat prin anii '90, eram în stare să protestăm în faţa Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti. Şi nu în ultimul rând, că tot veni vorba de Bucureşti, bine că n-au zis că George Bush vine la Budapesta pentru a se întâlni cu preşedintele României. Cred că a trecut suficient timp din tranziţia noastră pentru a nu mai reacţiona ca nişte fete mari la orice ştire care ne-ar zgândări, vezi Doamne, mândria de a fi român. Am scris şi altădată: nu prea avem de ce să fim mândri, cu ce să ne mândrim. N-aş protesta deloc, dar absolut deloc dacă cel mai mare ziar american ar scrie că “preşedintele George Bush s-a aflat pentru câteva ore la Budapesta, unde s-a întâlnit cu preşedintle Emil Constantinescu şI premierul Radu Vasile”, dacă România ar fi admisă joi la Praga, în NATO. De aici înainte, singurii de la care trebuie să avem pretenţii suntem noi, românii! A sosit timpul!
