Preşedintele Emil Cosntantinescu a condamnat joi- nici marţi, nici miercuri – “neîncrederea” şi “haosul” manifestate în prezent în societatea românească “bolnavă” şi a lansat un apel la crearea unor “insule de transparenţă”. Totodată, Emil Cosntantinescu a condamnat “mocirla în care ne zbatem fără orizont, ocupându-ne de lucruri minore”. Cele spuse de domnul preşedinte m-au stupefiat. Este vineri şi încă n-am ieşit din perplexistatea în care m-a băgat preşedintele României, Emil Constantinescu. De ce?, vă întrebaţi pe bună dreptate. Nu pentru că n-ar avea dreptate în cele spuse, v-aş răspunde mai întâi. După ce fusese la un moment dat scârbit prin străinătate, fostul candidat la Preşedinţie din partea CDR, actualmente preşedinte al României, vorbeşte despre ţara noastră de parcă domnia sa ar trăi laWashington, nu alături de poporul pe care-l urechează după cum îi e cheful. Sigur respirând aerul Cotrocenilor, domnul preşedinte devine dintr-o dată prea mare pentruţaraasta prin care bântuie “neîncrederea’, “haosul”, “bolile!”Ţara, culmea este condusă tocmai de cel care-i vede mocirla, demascând-o în gura mare pe la simpozioane. Urechetă, ca şi poporul român de altfel, ţatra se miră ca proasta şi nu-i vine să creadă că al său preşedinte îi plânge de milă, în timp ce-i poartă de grijă. Sau ar trebui să-i poarte! Probabil că începeţi să-mi înţelegeţi perplexitatea, oameni buni. Altfel risc să mă zbat în mocirla fără orizont văzută din locul în care Palatul Cotroceni se întâlneşte cu pământul. În încheiere, domnule Emil Constantinescu, uitasem să vă spun, dumneavoastră sunteţi în continuare preşedintele României, chiar dacă vă e greu să înţelegeţi acest lucru!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
