Cetateanul din mine aflat in hibernare, aproape mort in cei patru ani, da sa se trezeasca acum, cand campania electorala a inceput.
Patru ani de zile am fost orice, mai putin cetateanul Tuca, locuitorul cartierului Baneasa, unul dintre milioanele de cetateni ai acestui oras.
Trebuie sa recunosc, daca vreti, cu rusine, ca-n afara de faptul ca locuiesc in Sectorul 1, si-l cunosc, datorita meseriei, pe primar, nu stiu altceva despre administratia locala.
Ca sa nu ma intelegeti gresit, stiu cand se opreste apa calda, stiu cand lipseste agentul termic si, mai ales, simt si vad in fiecare zi starea drumurilor. Atat! Cred ca e prea putin!
Sunt un fel de musafir in cartierul in care locuiesc, plec dimineata, ma intorc seara. Plec la Casa Scanteii, ma intorc in Baneasa, iar seara in acelasi cartier ma duc la emisiune, la Antena 1. Si cand ma duc sa mananc la restaurant, tot in Baneasa merg. Si fac acest lucru in ultimii opt ani, cel putin. Rar trec de Arcul de Triumf, incolo, spre oras, cum spun eu.
Acum, dupa ce am scris traseul meu zilnic din ultimii ani, cred ca eu sunt cetateanul nimanui. Sau, altfel spus, nu sunt un bun cetatean al acestui oras, iar in cartierul in care locuiesc, la etajul al treilea al unui bloc, sunt un musafir.
Sunt, recunosc, exemplul negativ al acestui oras, sunt cetateanul de care nici un primar nu are nevoie si, drept urmare, voi fi dat exemplu in campania electorala. Voi fi „forta exemplului" pentru orice primar si obiect de campanie electorala negativa: „Nu avem nevoie de un astfel de cetatean. Este o rusine pentru cartierul si orasul nostru. El si multi altii ca el au adus metropola noastra in halul in care a ajuns!". Voi aparea pe afise, voi fi invitat la dezbateri si aratat cu degetul. Pentru ca, in cele din urma, dupa alegeri, sa fiu dat afara din oras.
Si-n definitiv, asa imi trebuie daca am vrut sa scriu despre alegerile locale!
