Ce a însemnat cu adevărat pentru România intrarea în NATO, dacă acest lucru va fi astăzi confirmat la Praga, vom şti mult mai târziu. Cred că şi pentru cei mai sceptici dintre noi primirea României în NATO nu mai reprezintă o surpriză. Dar asta nu înseamnă că pentru ţara noastră nu este un mare eveniment. Chiar dacă de ani buni ne-am obişnuit cu ideea că o să intrăm în NATO şi s-ar putea ca astăzi să nu ni se mai pară cine ştie ce mare scofală.
Nu ştiu dacă România a făcut în aceşti ani progresele pe care le-am fi dorit cu toţii şi mai ales cele aşteptate de cei care hotărăsc intrarea noastră în NATO. Nu ştiu în ce măsură structurile Armatei sunt capabile să acţioneze în caz de nevoie ca structurile unei ţări din Alianţa Nord-Atlantică. Nu ştiu dacă, politic, autorităţile române au făcut tot ceea ce trebuia în efortul lor pentru ca astăzi la Praga, România să n-aibă emoţii.
Ştiu însă că românii şi-au dorit mai mult ca oricare popor din “Europa de Est” ca România să intre în NATO. ŞI mai ştiu – de fapt, cred – că România merită acest lucru.
Încet-încet, începem să ne recâştigăm locul în Europa. Nu un loc aparte, nu un loc special, ci pur şi simplu locul nostru. Având în vedere cum ne-am târât în toţi aceşti ani “postrevoluţionari”, aş zice că e vorba de un privilegiu. Deocamdată! Tot cu această ocazie mai cred că, o dată cu reintrarea noastră în Europa, trebuie să încetăm să mai credem că noi, românii, suntem buricul pământului şi că România este victima nu ştiu căror conspiraţii mondiale.
Poate părea paradoxal, dar ieşirea noastră din postura de victimă închipuită şi reintrarea în lumea civilizată nu ne facemai mândri, mai orgolioşi, ci, dimpotrivă, mai normali, mai raţionali. Ceea ce arată că de fapt, sub masca noastră de popor însemnat cu steaua în frunte de mii de ani s-a aflat în tot acest răstimp un popor slab, complexat că se află undeva izolat la marginea Europei, un popor frustrat că nu e primit la masa la care stau statele civilizate.
Îmi place să cred că Praga 2002, intrarea în NATO, este primul pas pe care-l face România pe drumul neîntoarcerii în Europa şi în lume.
