Odată sosit în România investitorul străin cere meniul privatizării. Înfometat, cu o poftă nebună de a investi, o dată ce dă peste meniul prezentat de premierul român, bineînţeles de “Ciorbea de lichidare”, se mută automat cu capitalul ghiorţăindla altă masă. Aici, altă bucătărie – Fondul Proprietăţii de Stat – alt bucătar-şef – Sorin Dimitriu. La domnia sa meniul e multmai bogat, poţi să comanzi de la “rafinărie împănată” până la “papanaşi energofagi”, trecând prin “tochitură de confecţii”. Dacă invstitorul străin nu este mulţumit de meniul (lista) cârciumioarei de la Şosea, dl Sorin Dimitriu poate trece la cârciumioara alăturată - Ministrul Reformei, având ca bucătar-şef pe Ulm Spineanu. Dacă pe meniul lui Sorin Dimitriu, la poziţia 13 figurează “rafinăria împănată”, la dl Ulm Spineanu acelaşi fel de mâncare se numeşte “rafinăria lichidată”. Sigur, în plus, la dl Ulm Spineanu investitorul străin poate găzi “Tupolev în foi de viţă cu smântănă şi mămăliguţă”, “frigărui de utilaje asortate”, “flori demină în aspic”. Clientul poate stropi totul cu “mujdei de FMI”, sau investitorul excentric însetat de capital poate obţine pe nimica toată “galbena de Dărmăneşti”. Bucătăriile FPS şi Reformei urează investitorilor străini “Poftă mare!, asta dacă nu cumva le-o pune Victor Ciorbea în cui.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
