Parafrazându-l pe Caragiale, rostesc cu toată convingerea “Căldură mare, dom’ şef!” Păi, la peste 35 de grade Celsius, ar trebui să se dilate politica asta ca să poată să-i încapă pe toţi doritorii. La o aşa căldură, parcă îţi vine să se pupe stânga cu dreapta, centrul cu extremele, socialiştii cu liberalii, social-democraţii cu creştin-democraţii, Iliescu cu Constantinescu, Văcăroiu cu Ciorbea, Valerian Stan cu Honcescu, Gilda Lazăr cu Sorin Ducaru, prietenii cu duşmanii, nora cu soacra, vecinul cu vecina, SUA cu Rusia, NATO cu România, Funar cu Marko Bela, nea Marin cu tanti Floarea… Pe năduful ăsta îţi vine s-o strângi de gât pe Fata Morgana şi să te milogeşti până la deshidratare pentru un pahar cu apă. Pe când la Bucureşti ţi se înmoaie asfaltul de sub călcâi, laOradeadă cu piatră cât oul lui Columb, de se întreabă orădenii cum de mai rezistă toţi copacii în picioare. Între două canicule, în ţara asta se întâmplă multe: Gilda Lazăr primeşte un cartonaş roşu şi spune adio Ministerului Afacerilor Externe, iar Valerian Stan vede în faţa ochilior cartonaşul galben, mai având voie doar la o singură greşeală. Căldură mare, dom’ şef! Şi când te gândeşti că se apropie şi summit-ul NATO, ţi se urcă temperatura numai ştiind care este deja rezultatul. La peste 35 de grade Celsius, nu sunt sigur dacă mai ştiu unde sunt poziţionate Statele Unite ale Americii pe hartă, gândindu-ne mai degrabă la… iernile siberiene.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
