Marin Sorescu şi-a luat cuvintele nescrise şi a plecat dintre noi. Şi a plecat într-un moment în care noi n-am avut timp să înţelegem că a murit. Într-o lume nebună cum este cea în care am trăit şi trăim, despărţirea de un om ca Marin Sorescu n-a însemnat, ce dureros, aproape nimic. Marin Sorescu ar fi trebuit să fie înmormântat într-o altă zi, la o dată care nu se găseşte în niciun calendar. Am înţeles toate aceste lucruri citind ultimul volum de versuri “Puntea (ultimele)” apărut la Editura Creuzet. “Puntea” însumează ultimele poezii ale autorului dictate soţiei cu puţin timp înaintea morţii.Toate cuvintele din această carte dor. Dor de Sorescu!
SPIRIT
Marin Sorescu
Lângă cruce
Era pusă şi o
Cutie de scrisori –
Încă mai primea
Corespondenţă.
O citea, după miezul nopţii,
Când ieşea să-şi mai
Desmorţească oasele
Şi să tragă aer proaspăt în piept.
Citea fără să deschidă plicurile,
Continua să-şi cultive spiritul
Şi să fie în contact cu lumea –
Lumea se ferea de el.
Bună diminaţa!
MARIUS TUCĂ
