Toata lumea e nemultumita de cum se desfasoara campania pentru alegerile locale.
Nemultumirea s-ar referi in primul rand la prestatia candidatilor. Se pare ca cea mai buna prestatie, cea mai buna aparitie a candidatilor este cea de pe afisele electorale. Nimic interesant, in afara de vreo doua-trei afise cu schepsis, nici macar in batalia care se anunta a fi pe viata si pe moarte, dintre Geoana si Basescu. Sa fie sefii de campanie atat de lipsiti de imaginatie cand vine vorba de administratie locala? Sa fie candidatii atat de lipsiti de vlaga incat sa iasa la niste confruntari televizate adevarate? Sa fie de vina astrele, ploaia, pasarile? Tot ce e posibil! Pe de alta parte, exista si un dezinteres din partea cetatenilor, un procent insemnat, care nici macar nu urmaresc campania electorala. Va dati seama ca votul acestora ori nu va exista ori va fi dat pe ochi frumosi, pe o gasca sau pe o butelie in cel mai fericit caz.
Avem, asadar, de-a face cu o campanie moartea pasiunii. Moartea pasiunii pentru politica in general si pentru alegerile locale, in particular. Politicienii romani culeg roadele celor 15 ani in care s-au comportat ca si cand alegatorii, cetatenii n-ar fi existat, fiind buni doar ca sa dea votul o data la patru ani. Sfidarea alegatorilor ani de-a randul isi arata acum efectul. Nu mai crede nimeni in promisiuni de tot felul atata timp cat ele ani de zile n-au fost implinite. Va fi foarte greu, daca nu imposibil, ca-n viitorul apropiat electoratul roman sa-si recapete increderea in clasa politica. Asta daca aceasta incredere a existat vreodata!
Candidatilor de la locale nu le ramane decat sa se plimbe cu ursul legat de l;ant pe strazi, sa scoata flacari pe gura si, eventual, sa inghita sabii si sa mearga desculti pe cioburi. Mi-e teama ca nici asa nu vor atrage atentia alegatorilor romani. Mai degraba mila sau sila.
