Când primul ministru al României era domnul Victor Ciorbea, ne găseam într-un tunel. Dar aveam la capătul lui o luminţă. Făceam – nu făceam ceva, o vedeam – nu o vedeam ştiam că trebuie să fie acolo. Uite însă că Victor Ciorbea a plecat din Guvern, a închisuşa, dar a uitat luminiţa aprinsă. Văzând-o singură şi pâlpâindă, Berceanu şi Dăianu i-au pus gând rău. Primii care s-au grăbit să protesteze faţă de “gestul mârşav” de a tăia curentul în tunel au fost, cine alţii, decât purtătorii de lămpaşe. Minerii au venit ieri, aşa cum făceau odată, să discute cu domnii de la Capitală că de ce să le ceară lor banii pe care-i datorează. Chiar aşa, de ce să nu plătim noi, consumatorii mici şi casnici, datoriile de câteva mii de miliarde pe care le are RENEL, în timp ce diverse tuneluri şi furnale îi datorează de opt ori mai mulţi. Reeşalonarea datoriilor către bugetul de stat s-a tot lungit inexiplicabil de la un guvern la altul. Orice s-ar fi întâmplat, şi în timpul guvernării Ciorbea, luminţa trebuia să rămână aprinsă. Văzând însă că acelaşi ministru de finanţe, în speţă Daniel Dăianu, s-a decis să nu mai lungească timpul scandeţnei pentru RENEL, acum când la Palatul Victoria a venit Radu Vasile, văzând şi că măsura de a tăia curentul a venit după ce Radu Berceanu anunţase scumpirea lui, iar premierul nu face decât să agreeze decizia ministrului de finanţe, îmi rămâne o umilă concluzie: cei doi miniştri s-au ridicat pe umerii lui Radu Vasile să stingă luminiţa lui Ciorbea. Că şi-aşa, la capătul tunelului, s-a apris o ţigară.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ