Premierul Victor Ciorbea a declarat, vorbindu-se insistent de demisia sa, că inamicii săi se bucură prea devreme. “Am un mandat de îndeplinit şi îl voi duce până la capăt!”, a adăugat domnia a. Acum, probabil, vă întrebaţi: care capăt? Păi odată ar putea fi capătul tramvaiului 5. Apoi există probabilitatea să fie vorba de capătul tunelului, unde aşteaptă cuminte, ca proasta, luminiţa. La fel de bine este posibil ca primul ministru Victor Ciorbea să se fi gândit la capătul răbdării populaţiei. E posibil! Şi pentru că tot vrea să meargă până la capăt, premierul ne-a anunţat că: “Nu există nici un fel de criză politică guvernamentală sau economică. Aceste crize nu se declanşează prin nişte declaraţii politice, iar Guvernulnu este instalat sau schimbat pe baza unor simple declaraţii făcute de un partid sau altul. Pe cei care s-au plâns că nu există suficientă reformă îi asigur că vor avea reformă pe pâine”. După această declaraţie fulminantă, stai şi îţi pui câteva întrebări de bun simţ. Prima ar suna cam aşa: în ceţarăeste Victor Ciorbea prim-ministru? A doua: cum se numeşte primul ministru al României şi în ceţarătrăieşte domnia sa? Întrebarea numărul trei: de ce ne-am născut în România şi, dacă tot ne-am născut, de ce trebuie ca primul ministru să fie Victor Ciorbea? Şi ultima întrebare: cei care au fost asiguraţi că vor avea reformă pe pâine de unde vor lua pâinea?
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
