Azi aici, mine’n Focşani

E vară şi e cald, iubite cititor. Şi remuneraţia, după bugetul dlui Văcăroiu, mică. Iar optimismul Comisiei Naţionale de Statistică nu poate, oricât s-ar strădui, s-o facă mai mare. N-are cum… Şi simt, iubite al meu cititor, aşa o nostalgie după frumoasele picioare (de plai, dar nu strică nici priveliştea de la „The Look of the Year”!) şi guri de rai ale minunatei noastre patrii, pe care încrâncenarea preţurilor şi eternizarea tranziţiei (ne)terminate ni le  face mai inaccesibile decât Everestul. Da, vreau să văd şi eu perlele Bucovinei, Putna, Agapia (am auzit că fac măicuţele o afinată, mamă-mamă!). la nevoie ne-am mulţumi şi cu-n colţişor din Valea Prahovei da’ a ajuns mai scumpă decât Alpii Elveţiei, cu vaci parfumate cu Chanel nr. 5, cu tot. De ce, Doamne, ne-ai lăsat ţară frumoasă şi vaci parfumate, doar pentru alţiiĂ Deşi, dacă stau şi mă gândesc, o soluţie tot s-ar găsi. Să mă’nscriu într-un partid! Ei da, ce vă miraţiĂ N-aş fi primul, nici ultimul sedus de cântecul de sirenă (aia din basmele lui Andersen, nu aia a utecistului Roaită). A sucombat el ditamai liderul sindical farmecului discret al îmburghezirii de tranziţie ( şi de partid) şi o să-i  rezist eu, un biet amărât de ziarist de oameniĂ Şi-i merge răuĂ Nu, sigur că nu. Vede el ţara de la un capăt la altul, cu agenţia de voiaj „Buchetul de trandafiriĂ” O vede. Ce dacă o face din şedinţă în şedinţăĂ Au şi şedinţele farmecul lor. Şi după şedinţă, un şpriţ, un mizilic, una, alta… O voce care-ţi cântă de-alea de la noi, pentru noi. Rău e că programul agenţiei e uşor imprevizibil, şi  cam obositor. Cum bine zicea câinele eurocomunist, ajuns în URSS: „Mă, aveam de toate, dar ce să fac, dacă nu-mi dădeau voie să latruĂ” Aşa că, iubiţi ai mei cititori, cade şi varianta asta. Ne rămân visele şi… Bună dimineaţa!

MARIUS TUCA