Averile

Nici n-am scris bine despre dispariţia cireşelor de mai şi-n piaţă, preţul suratelor din Franţa a ajuns la 1.100.000 de lei.
O singură cireaşă de pe tortul tranziţiei costând 10.000 de lei. Cică să nu crezi în conspiraţiile făcute împotriva cireşelor de mai! Oricum, pentru preţul astronomic cu care se vinde un kilogram se fac vinovate cireşele.
Între timp asistăm la declararea averilor. E amuzant. Uneori chiar haios, când vezi oameni în toată firea şi starea materială cum transpiră prin toţi porii ca să demonstreze că sunt săraci. Cât mai săraci, cu atât mai bine pentru ei şi pentru ţară! Sunt unii care, după ce şi-au declarat câte două-trei căsuţe, se sperie şi bagă la sfârşit, uşor sentimentali, câte o pisică sau câte un loc de veci.
Adică, să înţelegem noi, proştii sunt şI ei oameni, au suflet şi, culmea, mai şi mor. Aşa că degeaba au ce au, că viaţa e scurtă şi numai una.
Văzându-i, am sentimentul că în toţi aceşti ani am fost luaţi la mişto de ei şi, pe deasupra, uneori i-am compătimit. Iar în ceea ce priveşte şmecheria cu mai mult de 10.000 de euro, ce să mai zic? E strigător la cer şi va fi păct de lege dacă nu va fi modificat acest articol. Altfel, legea e generoasă şi binevenită şi cred că e încă un pas pe care România îl face pe lungul şi întortocheatul drum al tranziţiei.